Broker din România
Dacă brokerul a fost român, atunci impozitul este de 3% pentru dețineri mai vechi de un an și 6% pentru vânzările efectuate la mai puțin de un an de la cumpărare. Acest procent este aplicat câștigului din vânzarea respectivă și se reține de către broker.
Câștigul se calculează folosind prețul mediu ponderat la care au fost achiziționate titlurile.
Reținerea de taxe are loc, întotdeauna, în momentul vânzării și indiferent dacă investitorul respectiv are sau nu profit din vânzările totale efectuate. Câștigurile înregistrate și impozitate la vânzarea unor acțiuni nu se vor compensa cu pierderile marcate pe alte acțiuni: impozitul va rămâne plătit, chiar și atunci când vânzările unui investitor din anul respectiv au generat pe ansamblu pierderi. De asemenea, câștigul înregistrat nu se va putea compensa cu pierderile înregistrate în anii precedenți. Dividendele se taxează separat, prin reținere de 16% la sursă (de către compania care oferă dividendul). Chiar dacă nu are legătură cu taxele de plătit, câștigul total din vânzarea acțiunilor trebuie calculat de investitor pentru a decide dacă trebuie să plătească CASS sau nu. Dacă acest venit, împreună cu venitul din dividende, dobânzi, chirii etc. depășește pragul de 6 salarii minime (adică 6 x 4050 = 24.300 lei la 1 ianuarie 2026), investitorul va trebui să declare acest lucru în Declarația unică și apoi să plătească CASS de 10% (= 2.430 lei) raportat la 6 salarii minime (sau 12 și apoi 24 salarii, în funcție de cât de mare este câștigul obținut). Plata efectivă a CASS datorat se poate face în două tranșe, și anume 25% până pe 25 mai a anului de depunere a declarației, iar 75% până pe 25 mai a anului următor.
Broker din afara României
Dacă brokerul este din afara țării (de exemplu, Interactive Brokers), impozitul este de 16% din câștigul cumulat al tuturor vânzărilor realizate în anul respectiv. Câștigul se calculează scăzând costul mediu de achiziție și comisioanele din prețul de vânzare.
Câștigul trebuie declarat pentru fiecare an prin Declarația unică, până pe 25 mai a anului următor, și plătit la aceeași dată.
Declararea câștigurilor prin Declarația unică trebuie făcută doar dacă au fost efectuate vânzări (și, dacă este cazul, Declarația unică trebuie depusă uneori și pentru plata CASS).
După declarare, plata se va face de către acei investitori care au înregistrat profit din vânzările efectuate în anul respectiv. Așadar, pot exista situații în care, deși a înregistrat un câștig din vânzarea unei acțiuni, investitorul nu va plăti taxe pe profitul din investiții deoarece câștigul respectiv a fost compensat de o pierdere înregistrată la vânzarea unei alte acțiuni. De asemenea, câștigul înregistrat din vânzările efectuate într-un anumit an poate fi compensat și cu pierderile înregistrate în ultimii 5 ani, cu condiția ca pierderile respective să fi fost declarate la timpul lor, prin Declarația unică aferentă perioadei în care pierderile au fost înregistrate.
Profitul sau pierderea dintr-o tranzacție se determină în lei, utilizând cursul oficial al BNR din ziua respectivă.
Dacă au fost reținute la sursă din străinătate anumite tipuri de taxe, de cele mai multe ori acestea vor putea fi scăzute din totalul taxelor de același tip datorate în România, dacă există un Tratat privind evitarea dublei impuneri cu statul respectiv, iar reținerea taxelor poate fi dovedită.
Dividendele primite (indiferent dacă investițiile au fost efectuate printr-un broker străin sau nu) se vor taxa întotdeauna cu 16% în România. De obicei, un impozit pe dividende este aplicat la sursă și, în general, pentru companiile străine acesta este mai mare de 16%, motiv pentru care efectiv un investitor nu ar mai avea de ce să plătească impozit pe dividende și în România, dacă poate face dovada reținerii acestuia la sursă. Brokerul pune la dispoziția investitorului astfel de documente (tax vouchers).
Impozitul din investiții se declară și se plătește până pe 25 mai.
Regulile legate de CASS se aplică la fel, indiferent dacă veniturile au fost înregistrate prin brokeri străini.
Un caz frecvent: Un român care a tranzacționat printr-un broker străin primește dividende de la o companie din SUA. Dacă a transmis formularul W-8BEN (prin intermediul brokerului), i se va reține de către broker 10% impozit pe dividende (și 30% dacă nu a transmis formularul). Și într-un caz, și în celălalt, ANAF va recunoaște un credit fiscal de 10%, iar investitorul ar mai avea de plătit 6% impozit pentru dividendul respectiv în România.
Nu se poate compensa taxa datorată pentru un dividend cu un credit fiscal pentru alt dividend.
În afară de unele circumstanțe neobișnuite, de cele mai multe ori este de preferat ca investiția într-un ETF să se facă în varianta cu acumulare (care reinvestește dividendele primite, în loc să le distribuie) pentru a evita atât taxele suplimentare, cât și formalitățile de declarare. Dacă, în schimb, impozitul pe dividende ar fi fost mai mic decât impozitul pe câștigul de capital, decizia ar fi putut fi diferită. Cum în România impozitul pe dividende este mai mare sau cel puțin egal cu impozitul pe câștigurile de capital, este de preferat să se investească într-un ETF cu acumulare și nu cu distribuire de dividende.